"Soţul italian vrea divorţul, ce drepturi am?"

Ne scrie doamna M. din Italia:

"Buna ziua! Sunt din 2004 împreună cu un cetăţean italian şi suntem căsătoriţi din 2011.

Nu avem copii împreună, eu am două fete majore din căsătoria anterioară, iar el un băiat major de la fosta soţie. În ultimii doi ani aproximativ,  a intervenit o criză în familie,  din cauza banilor şi altor neajunsuri etc.

Ne-am certat anul trecut, s-au rostit jigniri. Am luat hainele şi am plecat în ţară. Înainte, eu lucram la un restaurant, apoi am fost în şomaj.

M-am întors în Italia, încercând să salvăm căsnicia, dar nu mai era nimic ca înainte. Eu trebuie să plec în ţară.  El a zis că o să ceară divorţul, că nu are rost să avem acte dacă nu stăm împreună.

Eu am cetăţenie italiană. Voiam să ştiu dacă pierd nişte drepturi, dacă plec iar în ţară? Eu nu vreau să semnez divorţul.  Măcar să plătească o contribuţie, că acum nu muncesc şi el nu mai îmi dă bani de circa un an de zile".

Răspunde avocatul Geta Lupu:

"Dacă nu aveţi un loc de muncă, vă sfătuiesc să contactaţi un avocat din Italia, pentru a ajunge la o înţelegere de divorţ cu soţul.

Pentru a obţine un ajutor material, "mantenimento", trebuie să dovediţi faptul că nu aţi găsit un loc de muncă sau că sunteţi în imposibilitatea de a lucra.

Oricum, demersurile trebuie începute împreună, trebuie să fiţi la curent cu introducerea cauzei, pentru a vă constitui parte şi pentru a putea înainta pretenţiile în dosarul din Italia".

INTRĂ PE PAGINA NOASTRĂ DE FACEBOOK PENTRU A URMĂRI RUBRICA JURIDICĂ SAU A CERE UN SFAT JURIDIC!

Documente de identitate pentru un minor când unul din părinţi nu e disponibil

Ne scrie Eleonora din Italia:

"Am copilul aici cu mine în Italia, are paşaportul expirat. A împlinit 14 ani în iulie şi trebuie să îi fac buletinul. Am vorbit la ambasada am şi îmi cer aprobare din partea tatălui. Dar tatăl copilului nu se intereseaza de el şi nu stiu nimic de fiu de mai bine de 2 ani. Cum pot să fac?  Să merg în ţară să îi fac paţaportul nu pot,  pentru că după îmi va trebui semnătura tatalui să îl aduc înapoi în Italia. Ce trebuie de făcut?"

Ai o întrebare sau vrei un sfat juridic? Poţi să ne contactezi şi pe pagina noastră de Facebook!

Răspunde avocatul Geta Lupu:

Pentru a obţine documente de identitate pentru un minor de peste 14 ani fără acordul celuilalt părinte trebuie introduse la instanţa de judecată două acţiuni:

1. Acţiunea principală de exercitare a autorităţii părinteşti exclusive de către părintele care locuieşte cu copilul, cu arătarea motivelor pentru care se solicită acesta, adica lipsa totală de interes, comunicare din partea celuilalt părinte,

Aceste aspecte trebuie si dovedite prin citarea celuilalt părinte, prin martori, iar minorul va fi ascultat de către instanţă.

2. Acţiune pe calea specială a ordonanţei preşedintiale, procedura de urgenţă , pentru suplinirea acordului tatălui la emiterea documenteului de identitate şi a pasaportului.

Problema care s-ar putea să intervina este: dacă nu mai are reşedinşa în Romania mama, de cât timp locuieşte în Italia?

Din ce motive nu ştie de tatăl copilului ? Este copil din afara căsătoriei sau copilul a rămas cu mama dupa un divorţ al părinţilor? Unde s-a pronunţat divorţul?

Trebuie bine clarificate toate aspectele legate de situaţia actuală a copilului şi părintilor şi de reşedinţa copilului, pentru a stabili corect competenţa instanţelor.

Schimbări legislative cu privire la călătoria minorilor români în străinătate, "necesare şi binevenite"

Guvernul a adoptat unele reglementări în scopul înlesnirii condițiilor de ieșire din România a cetățenilor români minori. Executivul a modificat și completat Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulații a cetățenilor români în străinătate, printr-un proiect de lege care va fi transmis spre dezbatere și adoptare Parlamentului.

Ce noutăţi sunt prevăzute de legea care urmează a fi transmisă în Parlament?

Proiectul de lege modifică prevederea referitoare la acordul părinților pentru ieșirea din România a cetățeanului român minor, în sensul că declarația de acord a părintelui care nu îl însoțește pe minor în timpul călătoriei poate fi eliberată pentru mai multe călătorii, respectiv pentru o perioadă de până la 3 ani, fără menționarea destinațiilor. 

Potrivit legislației actuale, este obligatorie declarația autentificată pentru fiecare ieșire din România a minorilor sau întocmirea unei declarații pentru toate deplasările în străinătate, ceea ce a provocat nemulțumiri îndeosebi în cazul minorilor care călătoresc frecvent pentru a desfășura activități culturale, sportive, educaționale, în afara țării.

URMĂREŞTE-NE PE FACEBOOK PENTRU A INTRA ÎN CONTACT CU AVOCATUL GETA LUPU!

 De asemenea, se elimină obligativitatea menționării scopului deplasării și a rutei din cuprinsul declarației notariale privind acordul părintelui pentru efectuarea călătoriei în străinătate de către minor, însoțit de o altă persoană.

Această modificare survine întrucât în practică au existat situații în care minorilor nu li s-a permis ieșirea din țară deoarece, independent de voința însoțitorului, compania de transport a modificat traseul ce urma să fie parcurs până la destinație.

O altă precizare, care se aplică mai ales în cazul cazul minorilor care au domiciliul/reședința în statul de destinație: nu va mai fi necesară prezentarea declarației părinților/tutorilor.

Avocatul Geta Lupu: "Modificările sunt binevenite, necesare în multe cazuri"

"Considerăm modificarile aduse legii 248/2005 cu privire la condiţiile de călătorie ale minorilor bine -venite deoarece mobilitatea cetăşenilor români a crescut considerabil.

Călătoria în scopul studiilor în străinătate a devenit foarte frecvenţă, pentru minorii care studiază în afara României, modificările erau necesare.

Dealtfel, textul legii determină realmente, în practica situaţii dintre cele mai diverse. Această informare publică şi punere în dezbatere deschisă a chestiunii  modificărilor legislative constituie totodata un bun prilej de informare corectă a cetăţenilor cu privire la documentele pe care trebuie să le aibă asupra lor atunci când însoţesc un minor in străinătate,

Putem avea şi diferite situaţii excepţionale:

-în care un minor e însoţit de unul dintre părinţi pentru că celălalt nu mai este in viata, sau a fost decazut din drepturile parintesti,
- sau minorul a fost încredinţat unuia dintre părinţi conform dispoziţiilor legale anterioare lunii octombrie 2011, când a intrat in vigoare Noul Cod Civil,

În aceste cazuri, părintele care însoţeşte minorul trebuie să aibă asupra sa documentele originale care atestă această situaţie excepţională, respectiv: certificatul de deces, original sau copie legalizată, hotărârea de decădere din drepturile părinteşti a celuilalt părinte, hotărârea de încredinţare conform legislaţiei anterioare lui 2011 sau hotărârea de exercitare a autorităţii părinteşti exclusiv de către un părinte, conform legislatiei actuale.

Aceste înscrisuri împreună cu documentul de călătorie individual al minorului dau posibilitatea deplasării legale în străinătate a cetăţeanului minor.

Ca observaţie personală remarc absenţa din textul de lege a unor prevederi care să dea posibilitatea autorităţilor ca în cazul unor suspiciuni temeinice cu privire la autenticitatea documentelor prezentate să poată veghea asupra interesului superior al minorului şi verifica in timpi optimi veridicitatea unor înscrisuri doveditoare cu privire la situaţiile excepţionale anterior enunţate.

Am în vedere un registru al sentinţelor definitive de încredinţare exclusivă, al sentinţelor de decădere din drepturile părinteşti ale unor persoane, sau sentinţele de exercitare a autorităţii părinteşti exclusive.

Avocat Geta Lupu

Mantenimento del figlio maggiorenne dopo il divorzio dei genitori romeni residenti in Italia

Ci scrive un collega avvocato italiano, chiedendoci un parere riguardante una causa di divorzio tra due cittadini romeni residenti in Italia:

 "Gentilissima Collega, sono un Avvocato Italiano del Foro di P.... Si e' rivolta una cliente di cittadinanza rumena che due anni fa, d'accordo col marito, si e' divorziata in Romania; la sentenza e' stata riconosciuta in Italia.

Preciso che i due ex-coniugi abitano da diversi anni in Italia ed hanno un figlio che a maggio diventera' maggiorenne.

Nella sentenza di divorzio e' stato previsto l'obbligo del padre di corrispondere l'assegno di mantenimento per il figlio fino all'eta' di 18 anni. La cliente infatti mi ha riferito che, secondo la legge rumena, l'obbligo di mantenimento del figlio e' fino all'eta' di 18 anni anche se non ha raggiunto la indipendenza economica.

La cliente e' disperata; il figlio non lavora e tra pochi mesi, in forza della sentenza di divorzio, l'ex-marito non versera' piu' il rateo. La cliente vorrebbe modificare la sentenza rumena in Italia.

Avrei necessita' di confrontarmi con Lei su questo punto: il reg.UE 2201/2003 all'art.27 stabilisce il divieto di riesame del merito della decisione adottata in un paese membro. A mio avviso purtroppo quella sentenza non e' modificabile. Le chiederei un Suo cortese prezioso parere al riguardo".

Risponde l'Avvocato Geta Lupu:

Di certo la sentenza emessa dalle autorità romene non può essere modificata in questo momento, né in Romania - perché abbiamo superato qualsiasi termine di appello o ricorso di questa sentenza, essa risultando definitiva, né in Italia, perché le normative comunitarie non consentono l’intervento di un altra autorità giudiziaria in questioni già decise dall'autorità di uno stato membro.

 Dobbiamo decidere pertanto i seguenti aspetti: 

 1. Chi è competente (materialmente e territorialmente) a decidere in merito a una nuova domanda di pensione/ contributo di mantenimento per il figlio della coppia, relativa alla situazione attuale. A chi ci rivolgiamo?

2. Che condizioni deve compiere il richiedente per ottenere il mantenimento?

3. Chi ha la qualità e capacita processuale di presentare una tale domanda?

Viste le disposizioni del regolamento CE 4/2009, Capitolo II, art.3, abbiamo le seguenti alternative:

a) l’istanza del domicilio del debitore b) l’istanza dalla residenza del creditore c)l’istanza del foro in una causa riguardante la persona, se la richiesta di mantenimento risulta secondaria / accessoria a una domanda in riferimento alla capacita della persona, d) l’istanza competente in una causa riguardante la responsabilità parentale, se la domanda di mantenimento risulta accessoria in una tale causa

Chiaramente parliamo delle condizioni previste dalla legge materiale de foro, qui il codice civile che stabilisce le categorie di persone che possono necessitare un mantenimento fra di loro, quindi un figlio, anche maggiorenne ha la possibilità di richiedere un mantenimento se dimostra di non aver mezzi di sostenimento ed e impegnato in un’attività di studio.

La legge nazionale romena stabilisce un limite d’età di 26 anni, (cf. art. 499, coma 3) i genitori hanno l’obbligo di prestare mantenimento al loro figlio diventato maggiorenne, se esso prosegue con gli studi , fino al termine degli stessi studi, ma non oltre i 26 anni di età.

 Dato che siamo in una causa distinta, riguardante soltanto il mantenimento (visto che l’istanza romena ha deciso inizialmente il mantenimento come accessorio della domanda principale di separazione, e da chi ha risultato la competenza di essa al quel momento) consideriamo che il minore, immediatamente al raggiungimento della maggiore età, debba presentare la domanda in nome proprio, avendo anche dal punto di vista della legge italiana, la piena capacita di esercizio. 

Quindi, non si cambia una sentenza che usufruisce di autorità passata in giudizio, ma otteniamo un’altra, dalle competenti autorità, visto che la situazione di fatto è cambiata, e in materia di mantenimento comunque possiamo cambiare la domanda se avvengono le modifiche nella situazione del debitore o del creditore.

 Le modifiche fondamentali in questo caso consistono nella sussistenza del bisogno di mantenimento da parte del creditore, e si confida nella possibilità di prestare il mantenimento da parte del creditore, e comunque in obbligo di esso.