Misiunea noastră

"Punem la dispoziţia clienţilor noştri experienţa noastră dobândită în peste 10 ani de activitate, atât în România, cât şi în Italia.

Considerăm că cel mai mare succes al nostru este acela de a crea un raport permanent de încredere cu fiecare din clienţii noştri".


luni, 10 octombrie 2016

Călătoria minorilor în străinătate: noile prevederi legislative şi posibile abuzuri

Legea nr. 169/2016 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate a fost publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 772 din 3 octombrie 2016 și a intrat în vigoare.

Conform documentului, în cazul copiilor care pleacă în străinătate doar cu unul dintre părinţi, declaraţia de acord a celuilalt părinte are o valabilitate de până la trei ani şi poate fi folosită pentru mai multe călătorii.

„[M]inorului care este titular al unui document de călătorie individual ori, după caz, al unei cărți de identitate/cărți electronice de identitate și călătorește în străinătate împreună cu unul dintre părinți i se permite ieșirea în aceleași condiții și împreună cu acesta numai dacă părintele însoțitor prezintă o declarație a celuilalt părinte din care să rezulte acordul acestuia cu privire la efectuarea de călătorii în străinătate, pentru o perioadă care să nu depășească 3 ani de la data întocmirii acesteia sau, după caz, face dovada decesului celuilalt părinte”, prevede noua lege.

Până acum, declaraţia de acord a celuilalt părinte era obligatorie pentru fiecare ieşire din ţară a minorilor.

În acelaşi timp, actul normativ elimină obligativitatea declarării scopului deplasării şi a rutei din declaraţia de acord, atunci când un minor călătorește împreună cu o persoană majoră, documentul fiind valabil, de asemenea, timp de trei ani și pentru mai multe călătorii. 

Totodată, prezentarea declaraţiei celuilalt părinte sau a ambilor părinţi nu mai este necesară atunci când copiii îşi au domiciliul/reşedinţa în statul de destinaţie.

Aspectele de modificare vin  sa adecveze prevederea normativa cu nevoia reala a cetatenilor care se deplaseaza cu minori in strainatate intr-un sens rezonabil.

O problema reala ar putea sa apara acolo unde minorii au resedinta intr-un stat dar locuiesc de fapt in altul, caz in care daca unul dintre parinti, cel care nu il insoteste pe minor nu prevede la notarea unui litigiu si obtinerea unei masuri de  interzicere a calatoriei minorului fara acordul sau  se pot genera abuzuri de drept.

Permitand trecerea din statul in care minorul nu are resedinta, dar in fapt a locuit stabil o perioada mai indelungata in statul in care are resedinta , fara acordul parintelui  ce nu il insoteste ne vom intalni in mod cert cu deplasarea minorilor dintr-un stat in altul in scopul schimbarii comptetentei de solutionare  a unor litigii cu privire la minori.


Cata vreme legea nu prevede cu titlu de infractiune situatiile de deplasare in timpul in care se afla in curs de judecata un proces cu privire la modalitatea de mentinere a relatiilor cu minorii, chestiunea devine sensibila si lasa loc  asa cum aminteam unor abuzuri.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu